Vorbește cu tine!

“ - Cine ești?”

“ - Amintirea.”

“ - Pentru ce ai venit?”

“ - Să-ți răscolesc existența.”

“ - Nu vreau!”

“ - Dar eu vreau! Am mai făcut-o și în trecut și a fost perfect. Am reușit să te răscolesc. Am reușit ce mi-am dorit.”

“ - Așa este, dar acum nu mai vreau!”

“ - Eu nu plec, pentru că știu că o să reușesc să te întorc din drumul tău. Am mai făcut-o.”

“ - De ce mă chinui?”

“ - Acesta este scopul meu, să te întorc din drumul tău, să îți sădesc frică, să mă așez confortabil în mintea ta, să mă joc cu gândurile tale. Pentru mine este distractiv!”

“ - Pentru mine nu este! Mă chinui îngrozitor, nu pot dormi, nu mă pot concentra, mă blochezi, mă sufoci. Vreau să pleci!”

“ - Nu plec, nu poți face nimic să mă alungi!”

“ - Greșit! Ești o amintire, refuz să te las să revii.”

“ - Prea târziu, sunt deja aici.”

“ - Nu este deloc târziu. Acum te confrunt, vorbesc cu tine, te conștientizez și aleg să îți cer să pleci, nu te accept dincolo de o conversație.”

“ - Ce este diferit acum? Cum poți face asta?”

“ - EU sunt diferit acum! Înțeleg venirea ta și aleg să nu te las să treci dincolo de acest dialog. Aici, acum sunt eu, locul tău este în trecut, de aceea te numești “amintire”. Rămâi acolo unde îți este locul, în trecut. Timpul tău a trecut, acum eu sunt la conducere.”

“ - Mă sperie determinarea ta. Odată era diferit, eu eram la conducere!”

“ - Pentru că tot eu te-am lăsat, neștiind că te pot confrunta, că îți pot cere să pleci, că pot alege să merg mai departe, fără tine.”

“ - De ce acum?”

“ - Acum am putere, am curaj, am înțelepciunea de a cerne și a nominaliza, de a impune limite sănătoase pentru mine, de a alege. Nu ai ce face, va trebui să te întorci!”

“ - O pot face acum, dar voi reveni.”

“ - Poți reveni când dorești. Nu mă tem! Voi fi tot aici și tot la conducere. Acceptă că vremea ta a trecut. Nu mai ai loc în prezentul meu. Renunță și întoarce-te la locul tău. Rămâi acolo! este un sfat.”

“ - A fost bine pe vremea mea, puteam controla tot și îmi plăcea să te văd în suferință, dându-mi mereu prilejul să conduc, să te fac să revii, să fii blocat.”

“ - Știu, am simțit acest lucru, nu am știut însă că poate fi diferit, că eu sunt responsabil de propriul meu control. Acum te rog pleacă, ți-am acordat destul timp, am altceva de făcut acum.”

“ - Altceva mai bun decât să devii nostralgic la un trecut pe care îl cunoști deja, care îți oferă confort? Ce poate fi mai bun și mai sigur decât ceea ce cunoști?”

“ - Prezentul este al meu, iar tu nu ai loc în el. Viitorul mi-l pot clădi și el nu te include. Tu rămâi o simplă treaptă pe care am ales să pășesc în evoluția mea. Nu pot decât să zâmbesc în semn de recunoștință că ai contribuit, cu o treaptă, la această expansiune. Restul este istorie.”

“ - Ești ironic acum!”

“ - Deloc, doar îți mulțumeam.”