De ce nu funcţionează relaţiile? Pentru că nu avem grijă de ele. Relaţia cu cel mai mare interes în dezbatere este relaţia de cuplu. Însă, indiferent de natura relaţiei, regula este aceeaşi.

Trăieşti cu părerea că efortul într-o relaţie se depune până capeţi, oficial, statutul de “a avea o relaţie”. Apoi te relaxezi total iar concentrarea dispare brusc, deoarece munca de cucerire s-a încheiat.

O afişezi public, îţi schimbi statutul pe acolo pe unde să îl vadă lumea, prima săptămână este de vis. Dacă relaţia apucă să sărbătorească luna, este bine. Şi apoi te întrebi siderat, de ce nu rezistă relaţia ta în vremurile prezente?!

Orice lucru are acelaşi mecanism de funcţionare. Obţii, întreţii, deţii!  Altfel nu se poate.

Iar în materie de relaţii este exact la fel.

Cum este o relaţie de cuplu astăzi? Obţii, consumi şi fugi. Pe scurt cam aşa se derulează totul, pe repede înainte, fără esenţă, cunoaştere, conţinut, valoare, principii, asumare, toleranţă, vulnerabilitate…..nimic. Consum ieftin, rapid şi efemer. Iar la final eşti uimit.

O relaţie de cuplu trebuie să fie naturală, lejeră, aşezată, acel cadru perfect în care cei doi se pot desfăşura şi manifesta liber. Adică exact aşa cum sunt, fără îngrădiri false sau impresii aparente. Iar dacă punctul de pornire, de la fiecare, este echilibrul personal, acel echilibru îl vor aduce în relaţia de cuplu şi totul poate curge firesc.

Relaţia este o entitate diferită de cei doi, în interiorul căreia fiecare are rolul şi locul său. Şi, în naturalul firesc al lucrurilor, cei doi îşi fac bine reciproc.

Iar pentru ca relaţia să nu se încheie, există o condiţie: întreţinerea ei. Acea grijă, implicare, deschidere, atenţie, efort susţinut zilnic pentru ca starea de bine să nu se piardă. Asemenea unei plante care are nevoie de grijă permanentă pentru a trăi.

Asta nu înseamnă că nu vor exista şi momente de dezechilibru, însă orice se poate rezolva cu acelaşi firesc în care cei doi aleg să îşi împartă existenţa în mod plăcut.

Sunt 5 greşeli fundamentale pe care le faci şi ele duc, garantat, la ruptură: aşteptarea de la celălalt, delăsarea personală, lipsa de atenţie, rutina (plafonarea), lipsa de comunicare.

Aşteptarea de la celălalt: mereu aştepţi ca celălalt să îţi ghicească dorinţele, gândurile, emoţiile, nevoile, fără ca tu să le exprimi. Sau să depună tot efortul pentru funcţionarea relaţiei, fără ca tu să ai vreo implicare. Singura ta implicare este să aştepţi, iar mai apoi să reproşezi un eventual dezinteres al celuilalt.

Lucrurile nu funcţionează aşa. Fii deschis şi exprimă, faţa de partenerul tău, ce aşteptări ai de la el, de la relaţie şi abia apoi poţi pretinde ca el să îţi arate, prin fapte, deschiderea sa către dorinţele tale.  Iar regula funcţionează şi în sens invers. Aşa că nu te simţi descurajat sau în dezavantaj. Oferă şi ţi se va oferi!

Delăsarea personală: adică acel tu plin de letargie, lipsit de motivaţie personală în propria viaţă, acea victimă permanentă, acel tu, pe care şi tu vrei să îl eviţi dacă ai fi în exteriorul tău. Depune efortul să ai grijă de tine, bucură-te, iubeşte, iartă, preocupă-te de tot ce întreprinzi zilnic, adună-te şi fii fericit.

Fii permanent preocupat ca energia ta să fie în echilibru cu tot ceea ce faci şi abia apoi pretinde starea de bine de la celălalt.

Lipsa de atenţie: degeaba ai afişat, în faza de cucerire, tot ce deţii mai bun din structuta ta, dacă la un interval de timp acea atenţie s-a pierdut. Depune efortul să acorzi atenţie partenerului în aceeaşi manieră în care şi tu ai nevoie de atenţia lui. Este un schimb reciproc sănătos pentru tine şi pentru relaţie.

Rutina: sau plafonarea este la fel de periculoasă atât pentru tine, individual, cât şi pentru relaţie. Ţi-ar plăcea să îmbraci aceeaşi haină la infinit? Probabil că nu. Devine anostă, se pierde intensitatea culorii, te plictiseşti de ea, se uzează, vrei alta.

La fel este şi cu rutina în relaţie. Fii inventiv zilnic, spontan, încearcă lucruri noi, adu un strop de vitalitate în mod diferit în relaţie, iar implicarea ta se va reflecta în aceeaşi manieră şi în partener şi implicit în starea de bine reciprocă.

Comunicarea: esenţa! Fără comunicare nu există relaţie. Verbală, senzorială, sentimentală, fizică, faptică, totul se exprimă, se expune. Este vitală, aşa cum lipsa ei crează ruptură.

Gândeşte-te că, în faza de cucerire, eşti interesat să afli cât mai multe lucruri despre partenerul tău şi faci acest lucru prin comunicare.

Prin comunicare descoperi dacă valorile tale sunt în concordanţă cu ale partenerului, dacă momentele în viaţa fiecăruia pot fi potrivite pentru a da naştere unei relaţii între voi şi, este obligatoriu ca, acea comunicare să nu se piardă niciodată.

Comunicarea este nucleul relaţiei.

Pe parcursul etapelor de viaţă şi tu cunoşti transformări, independent de voinţa ta. Şi este firesc să fie aşa, iar odată cu tine şi relaţia se transformă. Dacă aceste etape nu sunt întâmpinate cu deschidere şi comunicare, relaţie se destramă.  

Relaţionarea face parte din natura noastră umană, iar degradarea relaţiilor este direct proporţională cu degradarea individuală.

Dacă vrei să o experimentezi în viaţa ta în alt mod, rămâi receptiv, depune efort să întreţii ceea ce ai, nu lăsa degradarea să se instaleze, pentru că odată aşezată nu va mai pleca. Dar tu, da.

In braţele potrivite poţi fi fericit.‍