Pentru ce ai putea fi recunoscător şi cui?
Pentru absolut tot ceea ce eşti şi ai. Iar dacă vrei să mulţumeşti cuiva pentru asta, începe cu divinitatea/universul sau forţa superioară în care crezi, continuă cu tine, apoi cu cei care îţi fac viaţa frumoasă de pe lângă tine, zilei în care ai ocazia să descoperi noi oportunităţi, soarelui care îţi luminează ziua, cafelei care îţi deschide dimineaţa, oricui şi în orice ordine vrei tu.
Mulţumirea este un semn de bunătate, apreciere, sens şi sădeşte o stare de bine.
Tendinţa noastră, a majorităţii, este aceea de a vedea, a ne uita şi a căuta mereu ceea ce nu avem, fiind foarte puţin conştienţi de ceea ce avem.
Prima senzaţie este aceea de a ignora ceea ce ai, ca şi cum acele lucruri ţi se cuvin, ele vor fi mereu ale tale şi nimic şi nimeni nu ţi le va lua.
Nu este deloc aşa. Iar când ajungi să nu le mai ai, abia atunci realizezi că, de fapt, nimic nu este al tău şi nimic nu ţi se cuvine, pentru simplu fapt că, odată, ai avut.
Este adevărat faptul că, înseşi viaţa este darul suprem care ni se oferă în această experienţă umană, dar până la finalul ei, tot parcursul ne aparţine, iar el va fi mereu construit de noi.
Începe prin a fi recunscător pentru existenţa ta aici.
Conştientizează că tot ceea ce întreprinzi, acumulezi şi consumi în viaţa ta sunt împrejurări în care eşti atras, pe care le atragi tu sau oportunităţi pe care le valorifici spre binele tău.
Dacă vei cunoaşte cum să le păstrezi în viaţa ta, cum să le apreciezi şi să te bucuri de ele într-un mod sănătos, cum să le creşti şi să le pui in evidenţă într-un mod armonios, să fii recunoscător şi să le protejezi în grijă, ele vor exista mereu, îţi vor fi potrivite, vor fi ale tale.
Dar dacă le tratezi cu aroganţă, superficialitate, nepăsare şi o superioritate nefirească, pregăteşte-te şi de reversul lor.
El sigur va veni. Şi nu pentru că există cineva care îţi vrea răul, ci pentru că ceea ce faci, atragi.
Regulile în viaţă sunt simple şi la îndemână. Când vei avea înţelepciunea să le înţelegi, totul va curge firesc. Dar atât timp cât te împotriveşti firescului, blocajele îţi vor îngreuna existenţa.
Iar această ordine se aplică în absolut orice aspect al vieţii tale. Nimic nu este veşnic sau sigur.
Nu uita că eşti singurul responsabil de felul în care se deruleză viaţa ta. Nu te plânge de lipsuri, aşa cum nu te lăuda cu abundenţa. Păstrează un echilibru între cele două şi lasă recunoştinţa să îţi umple mintea, sufletul, toată fiinţa.
