“Când opţiunea bate la uşa, alege-te!”

Adică alege să fii prioritate şi nu o opţiune, atât în propria viaţă cât şi în viaţa altora.

Este cel mai sănătos mod de a exista, chiar dacă el va tria multe conjuncturi, oameni, resurse şi acţiuni.

Alege-te indiferent de context, deoarece ceea ce va conta şi ceea ce va rămâne după fiecare experienţă vei fii, întotdeauna, TU.

A te prioritiza nu înseamnă a deveni egoist, lipsit de valori sau nepăsător la schimbările din jurul tău. Înseamnă să te afli în centrul de acţiune a orice, iar când îţi alegi direcţia asigură-te că încă eşti prezent şi nu te-ai abandonat undeva, de dragul altora.

Poţi trăi cu senzaţia că tu poate nu ai vrut să faci o alegere nefavorabilă ţie, dar nu au existat şi alte variante.

Permanent acestea vor fi “scuze” găsite de mentalul tău, care vrea să te lase să îţi continui viaţa cu o explicaţie a lipsei tale decuraj. Curajul de a te prioritiza, de a infrunta mediile ostile, de a îţi face propriile alegeri, de a “deranja”, poate, pe cei din jur.

Gândeşte-te, când ai fost ultima dată o opţiune şi nu prioritate?

Cum te-ai simţit şi care au fost consecinţele alegerii tale?

Ultima dată când ai fost o opţiune şi nu prioritate şi ai acceptat asta, conştient sau nu, gândind că este normal să dai libertate celorlalţi.

Pentru că asta era în mintea ta, că dai liberate, nu că eşti de fapt o opţiune în ochii lor. Te-ai şi apreciat pe alocuri, pentru puterea ta de a te ignora crunt, pentru binele lor.

Şi totul a început cu tine, tu erai în viaţa ta o opţiune. Acceptai orice ţi se spunea în direcţia asta, te convingeai că alţii au prioritate înaintea ta, fie că era vorba despre membrii familiei tale, activitatea profesională, anturaj, orice şi oricine altcineva, mai puţin TU.

Libertatea lor a reprezentat anularea ta.

Care ar fi putut fi un motiv bun al acceptării acestei situaţii? Nici tu nu şti, dar ai gândit că asta înseamnă să fii înţelegător, să dai liberatate, să fii empatic, să fii apreciat, să ţi se recunoască meritele şi valoarea, să fii acceptat şi văzut pentru efortul tău de a te ignora.

Şi chiar dacă te simţeai singur şi blocat duceai mai departe idealul de a te încadra în şabloanele  partenerului înţelegător, ale părintelui grijuliu sau ale angajatului devotat, care ştie ce este mai bine pentru ceilalţi.

Libertatea lor a însemnat încătuşarea ta. Simţeai că ceva nu este în regulă, că te sufocă, că ai vrea să fie diferit, să ţi se acorde şi ţie libertatea pe care tu o acordai altora, să fii prioritate în viaţa ta şi a lor, dar de fiecare dată nu aveai timp, timpul fiind în esenţă dedicat lor, dar şi o scuză perfectă să te complaci în degradare.

Şi parcă aşteptai să vină cineva din afară ta să îţi spună “hai, fă ceva pentru tine!” Dar şi când aveai “scăpări” mentale de genul acesta, o voce îţi răspundea “Nu ai timp!” Şi resemnat te linişteai mergând mai departe în timpul acordat altora, dar niciodată ţie.

Şi te-ai lăsat manipulat, poate, de aceste convingeri, pe care le-ai hrănit cu indiferenţă şi acceptare, cu ignoranţă şi tristeţe, cu mâhnire şi nefericire.

Ai fost o opţiune şi ai acceptat asta! De ce ai acceptat, deşi aveai gândul că eşti o opţiune? Pentru că ai crezut că asta înseamnă să dai libertate celorlalţi, aşteptând şi tu să primeşti la fel. Sau poate pentru că nu ai ştiut ce înseamnă şi altfel, nu ai ştiut să te apreciezi şi să te iubeşti la adevărata ta valoare sau poate ai lăsat frica să te domine.  

Responsabilitatea alegerii va rămâne mereu la tine.

Nu accepta să fii o opţiune! Nu aduce siguranţă, nu aduce fericire, nu aduce recunoştinţă, nu aduce empatie, aduce frustrare şi un gol imens pe care îl îmbrăţişezi cu toată fiinţa ta.

Opţiunea nu este înţelegere, dăruire şi apreciere. Este o rezervă, utilizabilă sau nu, în caz urgenţă.

Chiar dacă vei fi convins că opţiunea este egală cu libertate, în realitate libertatea nu este a ta, ci a lor, a exteriorului pentru care tu vei rămâne mereu o variantă.

Când eşti prioritate, contezi.

Opţiunea însă, îşi lasă asupra ta propria umbră din care vei fi nevoit să priveşti resemnat, FRICA. Frica de a nu te valoriza, de a nu impune limitele benefice pentru tine, de a lăsa pe alţii să îţi dicteze parcursul, frica de a fi un om asumat în propria viaţă.

Viaţa este o călătorie fluidă, nu o povară plină de blocaje.

Tu ce alegi pentru tine? Impresionează-te.