Bifezi, zilnic, lista ta plină cu îndatoriri, necesităţi, atribuţii, griji, nelinişti, preocupări ale altora.

Încerci să elimini cât mai multe dintre ele, având gândul că odată realizate lista ta va deveni tot mai “uşoară”.

Surprinzător ea îşi atrage tot mai multe elemente, din aceeaşi categorie exterioară ţie şi se îngreuneză fără să îţi dai seama când s-a întâmplat acest lucru.

Continui cu aceeaşi determinare să elimini din încărcătura ei şi nu realizezi că a mai trecut încă o săptămână, la finalul căreia eşti epuizat.

Dar pentru tine, ce cuprinde lista ta? Care este timpul pe care ţi-l dedici ţie, într-o zi? Probabil el nu există.

A avea grijă de alţii, a îţi îndeplini sarcinile de serviciu, a acorda timp celor în nevoie, a te asigura că ai făcut cumpărăturile urgente şi în ziua respectivă, a achita facturile sau a plimba câinele, nu este timp dedicat ţie.

Şi oricât de bizar ar suna, este adevărat.

Cât timp din tot ce realizezi, conştient, într-o zi, te gândeşti şi la tine? Care sunt nevoile sau preocupările tale? Poate ai un hobby, poate îţi place să meditezi, poate îţi doreşti o rutină zilnică de câteva minute în care să faci sport, poate ţi-ar plăcea să citeşti câteva rânduri din cartea ta preferată, poate îţi place să scrii, poate vrei să urmezi un curs de dans, şi lista poate continua.

Şi când analizezi săptămâna la finalul ei, constaţi că ai uşurat mult lista, dar în esenţă nimic din tot ce ai făcut nu a fost şi pentru tine.

Care ar putea fi un motiv? În general răspunsul este scurt: nu am timp! Cum ai putea să accepţi un astfel de răspuns, când ai avut timp pentru o grămadă de îndatoriri, pe care le-ai dus la bun sfârşit şi toate acestea te-au cuprins? Nu lipsa timpului ar putea fi un motiv, ci necunoaşterea ta în a te valoriza.

Niciodată nu îţi găseşti timp şi pentru tine. Gândeşte-te că dacă tu nu ai fi în mijlocul tuturor acestor evenimente, într-un fel sau altul ele s-ar derula şi fără tine.

Odată intrat într-un vârtej al obişnuinţei, totul se derulează automat fără să conştientizezi nimic din tot ce faci. Ai senzaţia că activităţile tale zilnice te cuprind, dar de fapt eşti doar prins în interiorul lor şi te mişti odată cu ele.

Oricine poate fi înlocuit, dar nu oricine poate fi în locul tău, în viaţa ta. Fii mai preocupat de tine şi conştientizează că totul începe cu tine şi de la tine. Iar primul care contează în toată aceasta conjunctură, eşti tu.

Învaţă să trăieşti în echilibru şi petrece timp cu tine. Învaţă să te descoperi, să îţi dai seama ce fel de om eşti, ce îţi place, ce calităţi ai, ce hobby-uri ai, ce îţi displace dar şi cum poţi să trasezi limite, astfel încât să te implici şi pe tine în timpul petrecut într-o zi.

Nu este greşit să dai randament sau să ajuţi. Şi acele activităţi îţi aduc satisfacţia că ai reuşit să le îndeplineşti. Dar este greşit să te neglijezi pe tine.

Pentru că oricât de multe lucruri ai executat în jurul tău şi oricât de apreciat, pe moment, ai fi pentru tot, ele sunt exterioare ţie. Este un peisaj în care alegi să exişti, dar în care nu trăieşti.

Cum îţi dai seama de acest lucru? Alege-ţi un moment cu tine şi priveşte-te în interior: cât de fericit îţi zâmbeşte sufletul?

Iar dacă nu ai răspuns, este timpul să faci ceva pentru tine. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţi la ceva din ceea ce faci sau să munceşti mai puţin.

Înseamnă că poţi să priveşti orice înfăptuieşti în viaţă din perspectiva ta, adresându-ţi în mod atent câteva întrebări precum:  

Eu pot să fac job-ul acesta? Ce beneficii personale îmi aduce? Ce potenţial îmi dezvoltă sau mă ajută să descopăr?

Eu mă regăsesc în anturajul acela? Ce fel de oameni sunt acolo? Rezonez cu felul lor? Cum mă simt eu în mijlocul lor?

Învaţă despre tine. Oricând este bine, niciodată târziu.

Când vei ajunge să nu te mai preocupe păreri exterioare despre tine, să nu mai lupţi pentru a atinge un standard, să nu îţi mai doreşti să fii lăudat pentru munca pe care ar trebui să o faci cu plăcere, să nu aştepţi lauri pentru ajutorul oferit altora, să îţi recunoşti limitele şi să ai curajul să te identifici aşa cum eşti, chiar dacă nu pe placul multora, să nu deranjezi în jurul tău cu un EGO proeminent, atunci vei fi bine cu tine.

Îţi va plăcea cum eşti, cine eşti, ce eşti şi te vei accepta întocmai. Vei avea curajul să evoluezi, să îţi asumi greşeli, să îţi ceri iertare sau să te laşi vulnerabil. Vei avea capacitatea să te iubeşti, să îţi dedici timp, să te înconjori de oameni care îţi plac şi îţi fac bine.

Îţi va plăcea să petreci timp cu tine fără să te plictiseşti, îţi vei fi suficient. Iar când tot acest echilibru se va instala, vei radia şi se va vedea. Vei putea fi un exemplu de urmat sau o sursă inepuizabilă de bârfă pentru cei care încă nu au ajuns la nivelul tău.

Bucură-te de tine şi fii mândru că ai ajuns să trăieşti conştient. Preocupă-te de starea ta de bine, pentru că nimic nu este veşnic şi de neînlocuit. Când ar putea fi un moment mai bun să trăieşti, dacă nu acum?

Alege să te prioritizezi, alege să trăieşti în echilibu şi armonie. Caută-ţi mereu repere bune de urmat sau construieşte-ţi singur unele. Lasă-te purtat de experienţe, învaţă din ele şi fii atent la ghidaje. Înfăptuieşte-ţi un drum şi păşeşte cu încredere pe calea ta.

Detaliile fac diferenţa, la fel şi tu.