Ce crezi că ai de pierdut, când nu mai ai nimic de pierdut?

Cum crezi că poţi privi înainte, ştiind că ai pierdut tot?

Ce crezi că ai avut, gândindu-te că nu ţi-a aparţinut niciodată?  ‍

Poate nu ai avut nimic, poate totul a fost o imaginaţie, poate ceea ce ai pierdut nu ţi-a aparţinut niciodată, poate astăzi eşti aşa cum ai fost mereu.

Gândurile au o putere incredibilă asupra ta. Ele îţi construiesc o bază a nevoilor, îţi găsesc un drum de urmat, îţi creează o realitate, îţi aduc emoţii, te ridică şi te coboară cu aceeaşi repeziciune, te domină, te bucură şi te întristează în acelaşi timp, îţi aduc zâmbet larg dar şi lacrimi ce scot suferinţa, gândurile te influenţează.

“Eşti ceea ce gândeşti!” Nu poţi opri gândurile, dar poţi influenţa calitatea lor. Le poţi înmulţi în abundenţa lor sau le poţi înjumătăţi influenţa.

Gândurile au un rol constructiv sau distructiv, depinde ce latură a lor vrei să îmbrăţişezi. Gândurile creează euforie, speranţă, sens, o stare de bine, dar şi degradare, delăsare, abandon sau denigrare.

Gândurile au o putere de nestăpânit. Nu încerca să le elimini, pentru că nu vei putea niciodată. Atât timp cât exişti şi ele vor exista cu tine. Dar îndrumă-le corect, benefic, în adevăr şi ele îţi vor fi călăuză.

Dacă te opui lor, te vor doborî.

Dacă le ignori, se vor întoarce împotriva ta.

Dacă le negi, se vor răzbuna.

Dacă le vei accepta exact aşa cum vin, le poţi echilibra.

Gândurile îţi pot fi un partener bun de călătorie în experienţa ta sau un duşman în faţa căruia nu vei câştiga.

Gândurile te pot apăra, dar îţi pot crea şi o traiectorie falsă.

Integrează-le corect în viaţa ta, ajută-le şi colaborează cu ele într-un mod benefic ţie, nu le lăsa să te domine.

Gândurile scăpate de sub control fac ravagii: se aliază cu Ego-ul tău şi se vor transforma în acel demon greu de stăpânit. Vor elimina tot ceea ce este “slab” în tine şi te vor “ajuta” să devii invincibil.

Şi oricât de tentant ar putea fi la prima vedere, şi oricât de bun şi indestructibil crezi că ai putea fi, având un nivel al gândurilor atât de ridicat, şi oricât de statornic în viaţa ta crezi că eşti, fiind protejat de puterea nemărginită a Ego-ului, şi oricât de bine crezi că poţi controla tot, de fapt tot ceea ce a mai rămas din tine este o “carcasă”. Adică un TU gol.

Şi nu gol de haine, ci gol de conţinut: lipsit de emoţie bună, de sentimente, empatie, adevăr, curaj, asumare, recunoştinţă, putere, puritate, vei rămâne doar un ambalaj frumos, răsunător a … gol.

Crezi că ai câştigat?

Crezi că ai tras lozul cel mare?

Crezi că poţi avea orice, că nu te atinge nimic, că eşti de neoprit?

Da! Sigur vei avea acest gând: că eşti puternic, stăpân pe orice şi oricine, că nu te poate doborî nimic, că eşti în permanent control, că poţi consuma orice şi te poţi folosi de oricine, că ai lumea la picioare, că tot ce atingi îţi aparţine, că stăluceşti, că altul ca tine nu mai există.

Şi când ai ajuns la acest nivel, este fără dubiu că eşti în acea fază supremă de … gol.

Este o alegere, dar nu una firească şi nu una umană. Suntem făcuţi să experimentăm tot felul de trăiri şi avem capacitatea să discernem, să ne căutăm în vieţile noastre, să ne descoperim, să ne găsim până la forma la care simţim că ne potrivim cu un fel al nostru, că avem un sens în propria viaţă.

Şi abia din acel moment începe viaţa ta, indiferent de vârsta pe care o ai atunci când ajungi la această descoperire.

Ego-ul tău, susţinut de gânduri nestăvilite, poate reprezenta o formă de existenţă. Dar o existenţă falsă, nenaturală.

Însă latura umană se va manifesta la un moment dat şi va aduce la suprafaţă acea zonă pe care ai crezut că ai eliminat-o definitiv, ajutat de gânduri.

Şi, într-o zi, un alt fel de “gând” îţi va traversa mintea, un gând care te va speria, te va dezechilibra în obişnuinţa ta, te va face să te mai gândeşti dacă acel stadiul de gol în care trăieşti de atât de mult timp, este de fapt zona în care chiar vrei să rămâi, care te defineşte, cu care te identifici.

Şi va începe lupta, între acel TU care îşi doreşte să trăiască liber şi să experimenteze imperfecţiunile vieţii, şi Tu, cel care a dominat până acum tot.

Este momentul în care vei reuşi să înţelegi că nimic nu poţi controla, că totul este o iluzie, că eşti plin de frici, că ai stat ascuns în spatele acelui zid, care te-a protejat atât de mulţi ani de…tine.

Adică acel TU care poate exista într-o simbioză între minte şi inimă, între raţiune şi sentiment, într-un echilibru care te aşază, în linişte, pe calea ta.

Ai preferat să fugi îndemnat de gând, în loc să rămâi tras de inimă.

Ai preferat să stai ascuns într-un gând, în loc să lupţi îndemnat de inimă.

Ai preferat să porţi măşti conturate de gând, în loc să îţi asumi iubirea din inimă.

Ai preferat să rămâi fals în gând, în loc de adevărul spus de inimă.

Ai preferat să fii perfect ca un gând, în loc de uman cu inimă.

Ai preferat să rămâi închis în gând, în loc să simţi iubirea din inimă.

Totul în viaţă este o alegere. Alege o viaţă echilibrată şi nu o extremă sigură.

S-ar putea să te descoperi aşa cum nu credeai că eşti, să trăieşti ceea ce nu credeai că există, să poţi să iubeşti cu inima deschisă.

Şi “inima” are putere asupra ta. Descoper-o!