Am trecut prin gândurile tale…

Cu sfiala unui dor nebun de fericire,

Am găsit un loc potrivit de variante care să te aşeze alături,

Am dorit mângâierea unui răsărit plin de bine în care seninul să ne privească în ochi,

Am ştiut senzaţia de apartenenţă la echilibrul emoţiei venite,

Sentimental şi cu dorinţă de a nu pleca, m-am aşezat.

Am evitat, m-am împotrivit, am acceptat, am urmat şi părăsit totul,

Te-am aşteptat să mă ţii de mână, iar siguranţa ta să mă atragă în cuvinte,

Te-am urmărit pe furiş, cu privirea plină de speranţa aducătoare de mine,

Am vrut! Am vrut să nu se limiteze timpul la acel moment,

Am vrut să învingem infinitul într-o manieră greu de înţeles vreodată,

Am ştiut că acolo este locul, timpul, potrivirea, dorul, cauza, eşecul,

Am auzit delăsarea, fuga, frica, ţipătul ascuţit al finalului brusc, greu şi negru,

Iar figura plină de surprins a înlocuit hăul.

M-am agăţat de speranţa goală a nefirescului,

Te-am aşteptat acolo unde ştiam că nu vii, că nu poţi, că nu vei fii niciodată,

Iar acum este linişte. Iubesc liniştea şi, odată cu ea, şi pe mine.

Voi fi mereu în gândurile tale. Ştiu.