De ce mint oamenii?

Poate din frică, din dorinţa de a fi cine nu sunt,

Poate din disperarea de a îşi afişa ultima mască achiziţionată pe furiş,

Poate din nevoia de răzbunare crudă, a unui trecut neînţeles.

De ce mint oamenii?

Din răutate, din vid, din ceea ce nu vor putea să atingă vreodată,

Din invidia unei stăluciri pure ce sclipeşte în ochii unui suflet blând,

Din imitarea unui zâmbet adevărat, pe care nu vor putea să îl copieze vreodată,

oricât s-ar strădui, ani şi ani.

De ce mint oamenii?

Din micimea lor, aşezată pe umerii lăsaţi de preaplin,

Din zgomotul asurzitor pe care încearcă să îl facă pe lângă ei, doar doar vor fi observaţi,

Din căutarea cu disperare a unui…nimic.

De ce mint oamenii?

Din naturalul lor stricat,

Dintr-o necunoaştere a adevărului, după care tânjesc şi următoarele două vieţi,

Din setea nebună cu care erodarea tot muşcă din mintea lor obscură.

De ce mint oamenii?

Pentru că până acolo este scara lor de valori,

Pentru că sunt limitaţi în propria creaţie,

Pentru că nu ştiu cum să facă altfel,

Pentru că au descoperit frunctul dulce al toxicului,

care le-a pătruns şi ultimul por din pielea crăpată în pierzanie.

De ce mint oamenii?

Pentru că manipularea este cea mai călduroasă mantie ce le încununează existenţa,

Pentru că, în lipsa ei, aerul ar deveni pur şi s-a îneca,

Pentru că, în lipsa ei, ochii ar începe să strălucească şi ar orbi.

Pentru că adevărul este un ideal imposibil de atins,

Pentru că, toată fiinţa lor venerează întunericul aspru.

De ce mint oamenii?

Deoarece minciuna este cel mai de preţ lucru pe care l-au putut înţelege de la viaţă,

iar acum o savurează din plin.

Sau minciuna îi savurează pe ei din plin, până la ultima picătură de nenorocire.

Nu vei observa nicio grimasă pe faţa lor pietrificată,

Dar auzul îţi va fi atins de veninul ascuţit al înşelăciunii.