Îmi este dor să mă îndrăgostesc…

De zâmbetul cald al unui copil inocent,

De raza de soare care îmi mângâie chipul,

De sunetul apei care brăzdează, cu grijă, cărarea,

De cuvintele pline de tâlc al unui înţelept căutat,

De privirea înduioşătoare a unei femei doritoare,

De braţele cuprinzătoare ale unui dorinţe amare,

De freamătul interior al gândurilor firave,

De emoţia nepătată a unei aşteptări îndelungate,

De foşnetul frunzelor ridicate în zare,

De un apus aşezat la umbra scărilor urcate,

De un rând citit în grabă, la intersecţia cărţilor inspiraţionale,

De sărutul abis al valurilor care,

Mă fac să vibrez la atingerea tălpilor goale.

De un nor aducător de ploaie,

De forfota luminilor ce prind culoare,

De o petală moale căzută din întregul oferit cu ardoare,

De o adiere caldă de vară,

De o răcoare lipită pe piele într-o seară oarecare,

De o mireasmă de sentiment abia prinsă în depărtare,

De râsul larg al feţei mele înfloritoare,

De o atingere căzută, fără ritm, într-o mare de uitare.

 Îmi este dor să mă îndrăgostesc de fericire!‍