“Te iert pentru toate momentele în care m-ai făcut să uit că exist!

Te iert pentru toate stările de neputinţă pe care m-ai făcut să le am!

Te iert pentru lipsa de curaj pe care mi-ai insuflat-o!

Te iert pentru lipsa de iubire pe care mi-ai dat-o!

Te iert pentru agonia în care am plutit!

Te iert pentru lipsa de grijă pe care mi-ai purtat-o!

Te iert pentru şanţul adânc al lacrimilor în care m-am înnecat!

Te iert pentru că am curajul să mă iert!”

Iertarea este curaj. Curajul de a accepta ceea ce eşti, curajul de a încerca viaţa în acord cu felul în care simţi şi iubeşti, curajul de a te accepta aşa cum eşti.

Când ai cerut iertare ultima dată? Când ţi-ai cerut iertare ultima dată?

Dacă nu obişnuieşti să îţi ceri iertare, ar fi bine să începi să ai acest obicei. Iertarea este o stare de normalitate, crează punţi de legătură între suflete, aduce armonie în viaţa ta şi a celor din jurul tău, naşte empatie, este un pansament pe orice tip de rană.

A ierta este o virtute şi nu o slăbiciune. Iertarea ne face umani, ne apropie, ne dezleagă încrâncenarea, ne aduce împreună, ne purifică. Prin iertare evoluăm şi devenim mai buni.

Ai vrea să ţi se ceară iertare atunci când, cineva exterior ţie, îţi greşeşte? Dar faţă de tine, ce comportament al iertării ai?

Am putea înlocui cuvântul greşeală cu un comportament neadecvat sau nepotrivit cu felul tău, care poate naşte dezechilibru şi nelinişte în interiorul tău.

Şi este firesc să fie aşa, având în vedere faptul că suntem diferiţi şi imperfecţi în experienţa noastră umană, iar aceste trăsături ale noastre au un scop bine stabilit: evoluţia!

Nu-ţi fie ruşine sau teamă să recunoşti un comportament neadecvat şi mai ales, încearcă să îl îndrepţi discutând deschis despre intervenţia lui. Ai curaj şi depăşeşte linia grea a orgoliului!

Când ierţi eşti puternic, când îţi ceri iertare eşti de neînvins, pentru că, în ambele sensuri, tu devii o versiune mai bună a ta, pregătită să înţeleagă, să fie înţeleasă, să fie bine cu ea.

Dar comportamentul iertarii începe cu tine. Învaţă să îţi ceri iertare în primul rând ţie, renunţă să te blamezi, îndreaptă ce se poate, fii blând şi în armonie cu viaţa ta.

Iartă-te pentru că ai acceptat, inconştient poate, comportamente neadecvate, relaţii toxice, gânduri nocive, emoţii acide, iartă-te pentru că nu ai avut curaj să te iubeşti.

Nu eşti perfect, dar eşti valoros pentru tine, iar viaţa ta are sensul dat de tine.

Găseşte-ţi propria menire, nu renunţa la un vis, aşteaptă conjuncturile potrivite şi acţionează, alege-ţi oamenii din jurul tău, stabileşte-ţi limite sănătoase şi foloseşte-le, nu accepta lucruri sau situaţii cu care nu rezonezi, alege-te pe tine înaintea a orice.

Îţi va face bine!