Oboseala mentală a sensului îşi pune amprenta şi o resimţi. Te îngreunează multitudinea de sensuri pe care trebuie să o dai evenimentelor ce vin în viaţa ta, experienţelor, trăirilor, emoţiilor, sentimentelor, totul trebuie să aibă, mental, un sens.

Care mai este farmecul? Unde este magia? Tot ceea ce este calculat, aşezat fix, premeditat şi punctat, poate deveni rigid dacă te laşi prins în strâmtoarea mentală a sensului.

Te-ai gândit că unele lucruri din viaţa ta, vin doar pentru a fi trăite? Asta nu înseamnă că te duci în zona de dezinteres, haos sau lipsă de echilibru.

Înseamnă că te laşi liber. Joacă-te cu un stop de libertate, dă-ţi voie să simţi fără să cauţi un sens.

Iar dacă vrei neapărat unul, defineşte-l ca fiind un moment unic.

Cum ar fi viaţa ta dacă ai lăsa ca momente unice să abunde? Cumva, poate ruptă de realitate? Cumva, ciudată în lipsă de apăsare mentală?

Nu este necesar ca toate trăirile să aibă un sens, o definiţie mentală. Unele trăiri îşi găsesc alt loc în structura ta şi de acolo îţi dau vibraţia, zâmbetul şi energia.

Iar dacă ai avea de ales, ce latură ai prefera: un mental brutal sau o libertate a jocului? Lasă-te liber, joacă-te şi evită să găseşti mereu un sens mental. S-ar putea să îţi placă.

Şi pentru că orice decizie pe care o iei în viaţa ta îţi aparţine, ce te impiedică să faci alegerea? Ar putea fi frica? Frica de necunoscut, de nou, de eşec, de nepotrivire.  

Ea este mereu responsabilă de lipsa libertăţii. Oricât de bizar ar suna, tot tu eşti cel care elimină treptat din viaţa sa libertatea jocului şi odată plecată, arzi de dorinţa de a o avea.

Poate un joc trăit în mod liber ţi se pare nepotrivit, stângaci, greoi de aplicat, nici nu ştii la ce se referă. Dar parcă îţi place când îl întâlneşti în altă parte, auzi despre el sau îl vezi aşternut pe chipurile altor oameni.

Şi îi blamezi la o primă impresie, îi desconsideri ca fiind naivi, dar tare mult îţi doresti să fii în locul lor, să experimentezi un joc de eliberare a sensului. Tânjeşti după o secundă de libertate.

De multe ori frustrarea îşi pune amprenta şi se manifestă atitudinea ta de respingere. Iar când se arată astfel, este evident că şi tu ai nevoia unui joc, dar preferi să laşi mentalul să îţi inhibe dorinţa.

Dar dacă ai înlocui această primă respingere, cu o încercare de a te lăsa liber, de a îţi construi propriul joc? Cu ce ai începe?

Incearcă şi apoi, în funcţie de ceea ce te atrage, comportă-te! Pentru că oricât de mult mentalul tău vrea să te ţină dur, închis, în control, energia ta vibrează la ideea unui joc, vrea să se exprime liber, să fie auzită, văzută, trăită.

Pentru ce ai nevoie să închizi această trăire? Gândeşte-te că momentele unice apar pentru că tu le atragi şi pot fi experimentate dacă ţi le doreşti. Ele pot fi chiar lângă tine şi aşteaptă să fie observate, lăsate, primite cu deschidere.  

Rămâni conectat la tine, dar liber în jocul tău.

Începe şi dărâmă, treptat, câte o cărămidă din zidul gros al fricii, eliberează-te de un sens măcar pentru o clipă. Vezi ce iese!

Dacă îţi place, ai câştigat magia în viaţa ta, iar dacă nu te regăseşti poţi cu uşurinţă să te întorci în cochilia ta de nepătruns.

Regulile jocului sunt la tine. Aplică-le!‍