Să simți, să iubești, să ierți, să plângi, să te vindeci, să te încurajezi, să eșuezi, să te ridici, să fii vulnerabil, să înveți, să evoluezi, să fii tu! Așa cum ești, așa cum poți, dă-ți voie să fii blând cu tine!

Îmbrățișează, în fiecare zi, stările pe care le simți! Ele te fac să vibrezi la fiecare adiere de vânt sau atingere de bine.

Când ajungi să trăiești într-un mental brutal, care devine încet dar sigur “călăul ce te amenință doar cu privirea”, într-un ritm sacadat al propriei vieți, sigur nu este starea oprimă pe care ai vrea să o experimentezi.

Lucrurile nu sunt cele care te fac să îți fie bine sau rău, ci gândurile care alimentează permanent direcția pe care, tot tu, o poți da acelui “călău”.

Dacă lași să se adâncească prăpastia născută între sinele superior și mentalul tău, dualitatea este instalată, iar lupta între cele două planuri îți va ocupa tot timpul.

Așa că alege starea de echilibru în care poți funcționa mult mai bine, în locul unei direcții extreme care te va ține blocat.

Și când simți că te sufoci în propria stare este posibil să cauți în jurul tău oameni, atitudini, conjuncturi pe care să “dai vina” pentru că tu te simţi captiv în propria viață.

În paradoxul evident al situației este bine să te detașezi, să conștientizezi că ești singur în toată această ecuație și tot singur poți alege să rămâi acolo sau să acționezi spre o direcție diferită, pe care, chiar dacă nu o cunoști, sigur va fi mai bună decât ceea ce te blochează în prezent.

Și mai bine este faptul că nimic nu este greșit, iar cel care stabilește etapa în care te afli, ești chiar tu.

Alege o analiză profundă, dă-ți timp, înlocuiește nocivul cu starea de bine, muncește zilnic pentru această direcție și observă diferența.

Dă-ți voie la orice îți face bine! Alege-te pe tine!