Când crezi că s-a pierdut sensul acestei perioade din an?

Ar trebui să fie magică, aşa cum toţi rostim,

Ar trebui să fie liniştită, cum toţi ne dorim,

Ar trebui să fie plină de iubire, cum toţi vrem să simţim,

Ar trebui să fie despre şi cu persoanele dragi, cum toţi tânjim,

Ar trebui să fie cu o emoţie atât de înălţătoare, aproape de levitaţie.

Dar ea este atât de stearpă în emoţie, în vibraţie, în gând, în faptă pură,

A devenit doar un mod de a cheltui, de a alerga, de a pregăti…doar hrană,

Şi nu sufletească, ci trupească.

Multă, grea şi descurajant de tristă.

Când crezi că s-a pierdut sensul unei urări sincere, rostită cu privirea, simţită cu o atingere?

În jur totul este plin de furie, grabă, nelinişte,

Aduni ore după ore de liste pline cu “trebuie”,

Nimic pentru tine, ci totul pentru a “face faţă”,

În familia adunată o data pe an, în jurul unei mese pe care toată lumea o înconjoară din abundenţa bucatelor,

Unde rudele se privesc în ochi poate abia când ciocnesc paharele,

Unde fiecare se grăbeşte să trimită virtual un mesaj plin de “înţelepciunea” adunată de pe net,

Unde fiecare îşi mai verifică programul de după masă de prânz,

Unde fiecare îşi ţine propria frustrare pentru a evita o tensiune ce pluteşte deja în aer.

Unde crezi că s-a pierdut sensul unei îmbrăţişări sincere, cu sufletul?

Când nici nu mai şti ce se află în acele cadouri sau pe cine ai omis anul acesta,

Când tot ce simţi este că ai vrea să fii singur cu tristeţea ta,

Când zâmbeşti din vârful buzelor, dar ochii tăi abia îşi ţin supărarea.

Nu pare magia Crăciunului, dar este ceea ce trăim tot mai mulţi dintre noi.

Magia este în noi, iar noi refuzăm să o lăsăm să iasă la lumină, ancoraţi fiind în întuneric.

Tot noi suntem cei care am dat putere întunericului şi am tras umbra peste lumină,

Tot noi am denaturat iubirea şi am înlocuit-o cu amărăciune, ură, stricăciune,

Tot noi suntem cei care refuzăm să iertăm, să îmbrăţişăm, să iubim, să trăim în adevăr.

Minciuna aşază măşti, care mai de care mai colorate şi împăiate,

Cu imagini puse în văzul tuturor, cu invidii ascunse sub zâmbete false,

Şi de Crăciun preferăm minciuna, iar ea îţi plăteşte preţul.

Când crezi că s-a pierdut sensul unui Crăciun, aşa cum ar fi vrut EL să îl înţelegem?

Lasă smerenia să se aşeze în sufletul tău şi vei înţelege magia Crăciunului.