Creează-te din neant,

uită imaginea perfectă a ridicolului,

înlocuieşte închipuirea.

Creează-te din umbră,

acoper-o cu vină,

dar NU! Mai bine nu te prinde în curbura vie a inimii,

va fi durere multă, crudă şi iar dură,

de dorinţă, de iubire, de închipuire.

Creează-te direct în bine,

va fi proaspăt, suprem şi înălţător,

va fi lumină, poate tulburată de o mână,

ce va dori să te prindă nesfârşit, de o aventură

a binelui, înşiruit până la final.

Creează-te în tine,

eşti singur, nou şi însufleţit,

poţi să te aşezi cum vrea gândul,

în palma fină a sufletului tău.

Ai loc să îţi aduci infinitul,

să îl inviţi la tine, în cutia plină cu amintiri.

Deschide-le doar pentru a arăta că sunt,

închide-le doar zâmbind că ai putut,

oferă-le, dar cu uitare,

lasă-le doar pentru a creea, un nou.

‍Creează-te în doi, adu-te iar la voi,

bucură-te cu credinţă,

cu zâmbet, cu bucurie vie, cu imagine aevea,

întinde braţele şi cuprinde,

un nor pufos de fericire.

‍Creează-te cu poftă, cu vânt de aer pur,

cu glas de emoţie, cu tremur de visare,

cu inima deschisă şi privire fixă.

‍Creează-te învăţând să te creezi din nou.