Da, sunt un suflet fragil şi iubesc asta!

Departe de lumea viciată, departe de gânduri suprapuse, mă găsesc,

Sunt ceea ce sunt pentru că m-am căutat, am devenit, m-am descoperit,

Timid şi cu frică de lume, a îndrăznit să se arate, l-ai făcut să se arate,

Tu cel care m-ai inspirat să îl arăt lumii, acea lume plină de realul său,

Plină de căutări, de abstract, de neregăsire de sine.

 Da, sunt un suflet fragil şi pot asta!

Pot să mă strecor printre părerile înfipte în mentalul ruginit,

Pot să supravieţuiesc criticilor aspre ieşite din privirile aruncătoare de răutate,

O răutate a neapartenenţei la majoritate, un venin cu miros gros de alterat.

Pot să zâmbesc unui chip ridat de invidie,

Şi să ofer copilărie, unui suflet îmbătrânit de neînţelegere.

Da, sunt un suflet fragil şi arăt asta!

Cu sfiala unui început neştiutor de urmări, mă arunc în braţele lumii,

Şi arăt surâsul meu blând, provocator, îngreunat sau liber de prejudecăţi,

Dezinteresul lor nu mă împiedică să fiu eu, iar asumarea mea nu opreşte lumea,

Căutator de bine, pot să duc ridicolul atunci când apare, dar şi toxicul atunci când vrea să mă doboare.

 Da, sunt un suflet fragil şi vreau asta!

Este forţă, gingăşie, blândeţe, regres, echilibru, poftă, osteneală dar şi fericire,

Este ceea ce vrea el să fie şi mă ghidează în fiecare zi,

Este tumult interior, este emoţie scăpată din loc, este lacrimă căzută din vină,

Este visare cu ochii deschişi, este dorinţă creatoare, este o blajină critică la ceas de seară,

Sunt un suflet, şi, ca toate ale noastre, se defineşte cumva.

“Tu ce faci pentru sufletul tău?”