Sau frica de a iubi asumat. Când alegi să înlocuieşti bătăile inimii care te fac să radiezi, cu o iluzie a siguranţei, într-un total dezechilibru înconştient, alegi să renunţi să trăieşti.

Iubirea este un proces complex, debutează cu o emoţie, se descoperă treptat, evoluează prin efortul depus zilnic, se aşază domol, este durabil în timp, intră în toate componentele structurii tale umane.

Dar iubirea înseamnă şi libertate, vibraţie, învăluire, pasiune, sens, curaj, dăruire, putere, stare de bine, acceptare, atracţie, zâmbet, fericire, împlinire, înseamnă viaţă.

Cum o manifeşti? Cum vrei tu într-un mod sănătos, pentru că ajunge să te definească.

Dar ce faci atunci când mental, apare teama, care te impinge spre o analiză internă ce va dori cu toată puterea să te tragă din această stare liberă?

De cele mai multe ori renunţi la iubire, având convingerea falsă de altfel, că te protejezi de un eventual eşec, de o altă suferinţă, tu posedând poate un bagaj consistent la acest capitol, şi accepţi ideea că este mai bine să stai potolit.

Potolit în comparaţie cu ce? Potolit faţă de cine? Răspunsul este simplu: potolit de tine!

Când trebuie să rămâi potolit, nu faci altceva decât să renunţi la tine. Dacă structura ta este clădită pe această vibraţie înaltă a iubirii, alegerea de a trăi “în siguranţă” fugind de iubire, este de fapt un mod anost de a exista.

Această alegere nu te protejează însă de suferinţă, pentru că oricât de mult ai nega, nu te simţi împlinit, nu te regăseşti în ceea ce faci sau în ceea ce eşti, nu îţi găseşti motivaţia, mereu îţi va lipsi ceva, mereu vei încerca să găseşti acestui sentiment înlocuitor, mereu vei fugi de el, dar în realitate în căutarea lui.

În mod inconştient nu vei renunţa niciodată să îl cauţi, să îl vrei, să îl trăieşti, pentru că face parte din tine, iar atât timp cât acel element din tine lipseşte, nu poţi fi complet, nu poţi funcţiona.

Însă continui să negi, să fugi de tine, căutând de fapt, neîncetat iubirea.

Când ajungi să crezi că un substitut, de orice natură ar fi el, poate opri bătăile neîncetate şi însetate de iubire ale inimii, deja eşti pierdut, respiri din inerţie fără să trăieşti.

Şi oricât de mult ai vrea să rămâi în această stare pe care o poţi controla, iubirea va veni în viaţa ta, pentru că energia ta o atrage continuu şi, într-un final, îi vei ceda, fiind fericit că ai putut, din nou, să o experimentezi.

Iubirea nu poate fi compensată cu nimic în această trăire umană, fii bucuros că o poţi simţi, lasă-o să te învăluie, predă-te ei. Vei zâmbi fericit!‍