Când te expui într-un mod fals, atragi conjuncturi şi oameni care îşi arată făţărnicia cu aceeaşi pricepere ca şi tine.

Când critici tot ce te înconjoară, din locul superior pe care ţi l-a creat falsitatea, începi să crezi despre tine că eşti superior.

Când te amuzi de curajul unora de a îşi asuma autenticitatea, falsul se citeşte pe chipul tău.

Când profiţi de deschiderea sinceră a unui ajutor primit, habar nu ai ce este bunătatea.

Când calci în picioare adevărul, caracterul tău este deja stricat de amploarea minciunii care te domină.

Tu ce vezi când te uiţi la tine?

Este o întrebare simplă, pe care te îndemn să ţi-o adresezi. Iar dacă ai curajul de a oferi răspunsul corect, s-ar putea să mai ai o şansă spre tine, acel TU autentic, în felul tău.

A fi autentic nu înseamnă a face pe plac altora, a călca pe principii şi valori sănătoase, a te încătuşa voluntar doar “ca să fii lăudat” sau “ca să ajungi şi tu bine ca alţii” sau “ca să faci parte dintr-un grup plin de oportunităţi”.

De cele mai multe ori acestea sunt beneficiile care te împing către anularea sinelui. Dacă te-ai cunoaşte din interior sau dacă ai avea curajul să te accepţi aşa cum eşti, nu ai simţi apăsarea falsităţii.

În cele mai multe cazuri nici nu ai curiozitatea să te descoperi, să te afişezi aşa cum te simţi, să expui gânduri, opinii sau să acţionezi având la bază propriile valori. Motivul: teama.

Teama de a fi respins, de a te face de râs, de a fi criticat, de a supăra pe alţii, teama de a nu fi potrivit cu momentul, teama de orice.

Cât de puternică este o astfel de capcană? Puterea ei este infinită. Nu ai şansă de ieşire, nu ai acces la propria libertate de a fi, eşti doar prins în cercul falsităţii pe care îl îmbrăţişezi cu zâmbet, şi el la fel de fals.

Te-ai gândit vreodată, ce te împiedică, în mod real, să fii tu?

Şi, mai ales, ce este mai valoros pentru tine?

Un mediu fals, plin de nonvaloare sau o libertate asumată?‍

Totul este o alegere. Poţi alege să te laşi purtat de valul falsităţii pentru beneficiile promise sau poţi alege angajamentul şi perseverenţa, adică acele valori la care nu vei renunţa indiferent de intemperii, şi care te vor ancora întotdeauna la tine.

Alegerea ta spre propria autenticitate va atrage şi consecinţe: este posibil să nu faci parte din “cercurile valoroase” ale societăţii, să fii exclus din medii pline de oportunităţi, să ai o cantitate redusă de prieteni sau să fii mereu criticat pentru curajul tău de a îţi asuma autenticitatea.

Niciodată autenticitatea ta nu va fi pe placul tuturor, dar este un risc pe care va trebui să ţi-l asumi, dacă te alegi pe tine.

Autenticitatea va rămâne întotdeauna o valoare greu de atins sau greu de menţinut, mereu în pericol de a se pierde sub strivitura puternică a socialului.  

Autenticitatea te face să radiezi a adevăr, o lumină prea puternică pentru flagelul umbrit al minciunii.

Nu este rău să fii autentic. Este oportun să rămâi vertical, să îţi faci alegerile în acord cu valorile tale, să impui respect şi limite, şi toate acestea într-o decenţă liniştită, caldă şi empatică cu tot ceea ce îţi face bine.

Fii convins că autenticitatea ta se va vedea, va fi apreciată, valorizată şi urmată acolo unde există calitate umană potrivită cu tine.

Restul este doar un peisaj în care falsitatea se joacă cu minţi, emoţii, sentimente şi corpuri, toate aparţinând unor oameni mult prea temători să trăiască în asumare cu ei înşişi.

Alege-te pe tine, fii mândru de ceea ce poţi, rămâi generos cu tine, îmbrăţisează-ţi autenticitatea, îmbunătăţeşte ceea ce consideri că este necesar, elimină falsul, evoluează.

Când tu eşti problema, fă-te bine!